Fibromialgia apare în lucrările autorilor de specialitate ca o afecţiune cronică, ale cărei cauze rămân înca necunoscute. Este caracterizată prindurere difuză şi permanentă la nivelul mucşhilor,ligamentelor şi tendoanelor, fară ca acestea să prezinte semne de leziune. Este prezentă la 2-4% din populaţia generală, îndeosebi la femei, cu un raport femei/barbati de 4-7 %. Apare în special la varste cuprinse între 30 şi 50 de ani, dar poate fi intalnită şi la copii.
La o perioadă nedeterminată de timp 10%-12% din populaţie reclamă dureri ale muşchilor care nu pot fi legate de o cauză inflamatorie. De exemplu durerea idiopatică rar răspandită în organism se va integra adesea la sindromul fibromialgiei. Diagnosticul fibromialgiei e bazat pe originea durerii răspândite în tot organismul, definită ca fiind bilaterală atât în partea de sus cât şi în partea de jos a corpului şi apariţia oboselii excesive a pacientului.
Fibromialgia este considerată, de către specialiștii domeniului, o boală misterioasă, întrucât cauzele acesteia nu pot fi stabilite cu precizie. Conform neuropsihiatrilor, în apariţia bolii sunt implicate modificări la nivelul neurotransmiţătorilor (substanţe care asigură transmiterea semnalului nervos). Alţi cercetători dau vina pe unele anomalii la nivelul muşchilor şi tendoanelor. Ceea ce se poate spune cu siguranţă este că pacienţii cu fibromialgie sunt mai sensibili la durere decât alţii. Prin intermediul studiilor s-a mai constatat că fibromialgia este frecventă în rândul membrilor unei familii, deci are o caracteristică ereditară şi afectează cu precădere persoanele anxioase sau depressive.
Principala manifestare a bolii este durerea. Boala debutează lent, iniţial putând fi prezentă doar o durere localizată ( coloana cervicală, lombară), care ulterior să devină difuză. Această durere difuză afectează ambele parţi ale corpului – atât partea superioară, cât şi cea inferioară, cuprinzând şi scheletul axial.
Durerea nu urmează o distribuţie tipică pe un anumit teritoriu nervos dar poate fi insoţită de tulburări de sensibilitate (furnicături, amorţeli, senzaţie de caldură sau raceală locală). Pacientul atribuie durerea oaselor sau muşchilor, remarcând o agravare la stres, efort fizic, lipsa de somn, modificari climatice.
Tratament
●Medicamentos ( analgezice, tratamente iniţial folosite pentru epilepsie sau depresie).
●Exerciții fizice ( înot, yoga, thai chi, stretching - fără a suprasolicita organismul ).
●Decompresie miofascială, Terapia Trigger Point ( Foam Rolling , Masagge Balls, TP Factor Ball, Cold Roller- eliminarea punctelor Trigger).
●Pentru înţelegerea durereii şi evitarea depresiei pe baza impotenţei funcţionale este nevoie deseori şi de un psiholog.
Fibromialgia la sportivii de performanţă:
Sporturile de performanţă implică deseori depăşirea limitelor şi practicarea unor exerciţii care pot duce la leziuni musculare şi cel mai des la inflamarea miofaciei. Adesea sportivii de performanţă nu respectă perioada de refacere şi odihnă de aceea organismul este suprasolicitat, fapt ce poate duce la scăderea performanţei sportive. Antrenamentul prelungit poate reprezenta o cauză a inflamării musculaturii, pentru că muşchii au nevoie de repaus ca să işi refacă rezistenţa în perioadele de activitate intensă.
De exemplu în mişcările de karate ai nevoie de o bună mobilitate articulară, care din cauza inflamării miofasciei şi a muşchilor contractaţi este redusă, de aceea am căutat metode alternative de decompresie miofascială.
Contrar prejudecăţilor atât persoanele de sex masculin cât şi cele de sex feminim care practică sport de performanță sunt predispuse fibromialgiei, de aceea prin lucrarea de faţă am încercat sa scurtez perioada de repaus folosind înainte si după antrenament tehnicile Terapiei Trigger Point.
(DON, L. BURCKHARDT, C. CROFFORD, L.-“ Management of Fibromyalgia Syndrome”)
